Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
miercuri, 11 noiembrie 2009
sâmbătă, 17 octombrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
duminică, 19 iulie 2009
fara buze si toata lista...mici atentii ale micilor pitici...inotari in larg si stat la taclale priponite de o geamadura avec Lorena. Plimbari de manuta cu Casandra...si incercari de echilibristica la 4 dimineata. Urme de slipi...fara arsuri..desi ma ustura buzele. Imi simt buricele degetelor ca si cum as fi mancat seminte..sunt inca incretite..probabil de la prea mult stat in apa, sigur de la sare.
Un pustan tupeist imi cauta in rucsac..a spus ca ii este sete si cauta apa....ciudat, nu stiam ca-mi tin apa intr-un portofel. Si un adolescent gelat..cu varfurile blonde...imi spune o poveste frumoasa despre cum a fost in mamaia si la liberti pareid si nu intelege cum pot citi o carte, el se plictiseste.
Per total...abia astept sa-mi developez pozele.
P.S. mi-am adus aminte cata dreptate au tapinarii...am uitat..dar ne-am reintalnit:) terasa hand are muzica dreguta, concerte faine, mi-ar fi placut sa mai stau in ea....expirat pute din ce in ce mai tare..ca toata vama de altfel. Urat..din ce in ce mai urat e in vama...pute a ceva foarte urat..mi-am dat seama ca-s shaormeriile.
Un pustan tupeist imi cauta in rucsac..a spus ca ii este sete si cauta apa....ciudat, nu stiam ca-mi tin apa intr-un portofel. Si un adolescent gelat..cu varfurile blonde...imi spune o poveste frumoasa despre cum a fost in mamaia si la liberti pareid si nu intelege cum pot citi o carte, el se plictiseste.
Per total...abia astept sa-mi developez pozele.
P.S. mi-am adus aminte cata dreptate au tapinarii...am uitat..dar ne-am reintalnit:) terasa hand are muzica dreguta, concerte faine, mi-ar fi placut sa mai stau in ea....expirat pute din ce in ce mai tare..ca toata vama de altfel. Urat..din ce in ce mai urat e in vama...pute a ceva foarte urat..mi-am dat seama ca-s shaormeriile.
marți, 23 iunie 2009
micile defecte fac lucrurile perfecte
nou blog pe WP .
Smena 8 pe care mi-am procurat-o cu 3 lei de la un tiganus face lucruri extraordinare. Mi-am developat toate filmele, din aprilie incepand, pana astazi. Si mi-am dat seama ca micile defecte fac lucrurile perfecte. Cum ar fi: vomatul cand ti` rau, fie de alcol fie de ce-o fi , sau, cum astazi mi-am dat seama, un aparat stricat, un film partial voalat, o zi in care nimeni nu avea chef de nimic, betii, mahmureli (si tot raul care vine cu) fac lucrurile perfecte. Iata si pozele. Fara post procesari..calde si noi, de la miva din laborator:
Smena 8 pe care mi-am procurat-o cu 3 lei de la un tiganus face lucruri extraordinare. Mi-am developat toate filmele, din aprilie incepand, pana astazi. Si mi-am dat seama ca micile defecte fac lucrurile perfecte. Cum ar fi: vomatul cand ti` rau, fie de alcol fie de ce-o fi , sau, cum astazi mi-am dat seama, un aparat stricat, un film partial voalat, o zi in care nimeni nu avea chef de nimic, betii, mahmureli (si tot raul care vine cu) fac lucrurile perfecte. Iata si pozele. Fara post procesari..calde si noi, de la miva din laborator:
miercuri, 17 iunie 2009
babe, you`v got an obsession
ce ar raspunde maica Maria (din cantecul alora de la Beattles) daca ar fi romanca..la intrebarea.."de ce s-o las asa?" ti-ar raspunde "d`aia!". Pentru ca la intrebarile fundamentale, intrebari fara raspuns: "de ce?", "pentru ce "si "cu ce scop?" romanul are un singur raspuns.."d`aia". Bine, mai nou e: "gen, ce-s cu toate intrebarile astea? hai frate, ma lasi?"
miercuri, 10 iunie 2009
pegasul copilariei mele
iata povestea mea
Copil crescut frumos la tara, traita ca ori ce sora mai mica sub asedierea fratelui mai mare. Sunt din Bran, si cam asta spune totul depre copilaria mea. In Bran, fie ca erai copil de om instarit..fie de omul obijnuit de la tara ( pe atunci inca era "tara" si nu comuna turistica de interes local) te defineai cu un singur lucru. Aveai un pegas..alb, rosu, culoarea chiar nu mai conta. Ei bine eu nu. In ziua in care am iesit cu familia in curte, sa invat sa merg pe bicicleta, fratele meu protector, se gandeste sa ia bicicleta si sa faca vreo tura, doua prin curte, de, tre' testate cauciucurile. Si ce sa vezi intaplare, intra cu pegasul fix in coltul casei, indoindu-i furca. De atunci am raspunsul la ori ce intrabare pe care i-as adresa-o tatalui meu. Pentru ca la intrebarile cele mai arzatoare ale copilariei: "Tati, cand imi repari pegasul?" si "Tati, cand te lasi de fumat?", exista un singur raspuns : "Luni taticule". Si pegasul statea cu furca indoita...din beci in garaj, din garaj la "reparat" si inca mai se lucreaza la furca lui, de 12-14 ani..ca-n basme, nu alta. Si copilu n-o invatat sa mearga pe bicicleta. In schimb pierdea oua kinder la pariuri cu sariturile peste scaduri si cronometratul de la o poarta la alta (executate cu desavarsire de fratele sau). Cea mai faina amintire e cand am primit role noi de la unchiul meu, venit din Germania si pantaloni frumosi de fasi, cusuti de mama. Era o zi ca niciuna..nici macar nu era ziua mea..asa ca m-am dus prin parc sa le arat copiilor ce am..si copil rotund, miop (cam asa eram eu: o durdulie cu ochelari) reusesc ma prind de portbagajul bicletei si de..de ce sa se opreasca posesorul acesteia?, incepe cursa de tarare a surorii pe asfalt.... putin, ce-i drept, dar atat incat sa ma apuce panica, de, cum merg eu acasa si ce-i povestesc mamei de pantalonii noi rupti si rolele albastre, noi, busite. A......"Nu m-a lasat Remus in paceeeeee....:(((" inca o problema rezolvata.....Acum, daca castig bicicleta, ma gandeam sa i-o dau lui..ca nu mai am acum pe cine sa dau vina de cand sunt in capitala cu studiile....dar..neah! mai bine o tin eu, poate invat sa merg pe bicicleta..si nu mai rad pustoaicele din parcul Izvor de una de douaj` de ani care "habar n`re sa se dea cu bicicleta"
Copil crescut frumos la tara, traita ca ori ce sora mai mica sub asedierea fratelui mai mare. Sunt din Bran, si cam asta spune totul depre copilaria mea. In Bran, fie ca erai copil de om instarit..fie de omul obijnuit de la tara ( pe atunci inca era "tara" si nu comuna turistica de interes local) te defineai cu un singur lucru. Aveai un pegas..alb, rosu, culoarea chiar nu mai conta. Ei bine eu nu. In ziua in care am iesit cu familia in curte, sa invat sa merg pe bicicleta, fratele meu protector, se gandeste sa ia bicicleta si sa faca vreo tura, doua prin curte, de, tre' testate cauciucurile. Si ce sa vezi intaplare, intra cu pegasul fix in coltul casei, indoindu-i furca. De atunci am raspunsul la ori ce intrabare pe care i-as adresa-o tatalui meu. Pentru ca la intrebarile cele mai arzatoare ale copilariei: "Tati, cand imi repari pegasul?" si "Tati, cand te lasi de fumat?", exista un singur raspuns : "Luni taticule". Si pegasul statea cu furca indoita...din beci in garaj, din garaj la "reparat" si inca mai se lucreaza la furca lui, de 12-14 ani..ca-n basme, nu alta. Si copilu n-o invatat sa mearga pe bicicleta. In schimb pierdea oua kinder la pariuri cu sariturile peste scaduri si cronometratul de la o poarta la alta (executate cu desavarsire de fratele sau). Cea mai faina amintire e cand am primit role noi de la unchiul meu, venit din Germania si pantaloni frumosi de fasi, cusuti de mama. Era o zi ca niciuna..nici macar nu era ziua mea..asa ca m-am dus prin parc sa le arat copiilor ce am..si copil rotund, miop (cam asa eram eu: o durdulie cu ochelari) reusesc ma prind de portbagajul bicletei si de..de ce sa se opreasca posesorul acesteia?, incepe cursa de tarare a surorii pe asfalt.... putin, ce-i drept, dar atat incat sa ma apuce panica, de, cum merg eu acasa si ce-i povestesc mamei de pantalonii noi rupti si rolele albastre, noi, busite. A......"Nu m-a lasat Remus in paceeeeee....:(((" inca o problema rezolvata.....Acum, daca castig bicicleta, ma gandeam sa i-o dau lui..ca nu mai am acum pe cine sa dau vina de cand sunt in capitala cu studiile....dar..neah! mai bine o tin eu, poate invat sa merg pe bicicleta..si nu mai rad pustoaicele din parcul Izvor de una de douaj` de ani care "habar n`re sa se dea cu bicicleta"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
idei neconcepute
- caramizi
- Brasov, Romania
- pen taker, stuff braker, art maker, music facker, story waker
caramida goes virtual
membra a:
